Studiu asupra regimului apelor subterane a început încă în perioada postbelică, când a fost pusă baza constituirii unei reţele vaste de staţii hidrogeologice.
Dezvoltarea industriei, creşterea necesităţii de utilizare a apelor subterane pentru aprovizionarea localităţilor, determină necesitatea de îmbunătăţire a metodelor de control şi monitorizare a apelor subterane.
Scopul lucrărilor constă în studierea regimului și elementelor balanței apelor subterane cu scopul evaluării stării acestora, rezervelor exploatabile și resurselor de prognoză, inventarierea sondelor exploatabile, determinarea tendințelor de modificare a componenților chimici și fizici a apelor subterane sub influența factorilor naturali și tehnogeni pentru elaborarea și realizarea actvităților în scopul utilizării raționale a apelor subterane și protecția acestora de epuizare și poluare pe teritoriul RM.
 Obiectivele:
•    Evidenţierea condiţiilor fizico-geografice ce influenţează formarea sistemelor acvifere;
•    Analiza problemei studiate reflectată în lucrări publicate, rapoarte tematice, etc.;
•    Evidenţierea particularităţilor structurii geologice şi analiza condiţiilor hidrogeologice cu scopul aprecierii acestora pentru formarea sistemelor acvifere;
•    Evidenţierea importanţei procesului de monitorizare a sistemelor acvifere;
•    Colectarea şi analiza informaţiei geologice existente precum şi completarea bazei de date şi fixarea obiectelor hidrogeologice;
•    Modelarea spaţială a parametrilor de calitate şi cantitate;
•    Demonstrarea capacităţii tehnologiei GIS pentru identificarea, delimitarea şi caracteristica corpurilor apelor subterane.
Lucrarea conţine principalele legităţi ale regimului nivelului apelor subterane în condiţii slab dereglate, date cu privire la prognozele nivelurilor medii anuale, minime de primăvară şi toamnă iarnă, precum şi maxime de vară ale apelor subterane. De asemenea, cuprinde o caracteristică succintă a regimului dereglat al apelor subterane din Republica Moldova (adâncimea de aşezare a apelor subterane, temperatura şi compoziţia chimică a acestora).
Observaţiile asupra regimului de luncă apelor subterane se efectuează în văile râurilor mari şi mici. În zonele de coastă acestea sunt strâns legate de influenţa regimului cursurilor de apă, care apar în timpul inundaţiilor şi în timpul ridicărilor şi scăderilor nivelurilor sezoniere şi episodice.
Luând în considerare că pe teritoriul Republicii Moldova, pentru aprovizionarea cu apă a populaţiei sunt utilizate sisteme acvifere, acestea reprezintă una din cele mai importante sarcini pentru un studiu hidrogeologic.

Regimul apelor subterane prevede îndeplinirea următoarelor lucrări:
•    Studierea regimului apelor subterane în condiţii slab dereglate şi dereglate (sub influenţa exploatării);
•    Studierea compoziţiei chimice a apelor subterane în condiţii de regim dereglat;
•    Elaborarea hărţiilor calităţii apelor subterane.

Obiectul de studiu îl prezintă complexurile şi orizonturile acvifere, fiind caracterizate de următorii factori: bilanţul hidric, extinderea, grosimea, configuraţia, potenţialul de înmagazinare şi debitare, conductivitatea hidraulică, transmisivitatea, coeficienţii de difuzivitate hidraulică, înmagazinarea eficace şi realimentarea acviferelor, posibilităţile de drenare, granulaţia sau fisuraţia, permeabilitatea rocilor acvifere, precum şi capacitatea lor de reţinere şi cedare a apei, sarcina piezometrică şi compoziţia chimică.
Bazinul Artezian Moldovenesc (BAM) face parte din Bazinul Artezian al Mării Negre şi cuprinde întreg teritoriul Republicii Moldova, iar mai departe se extinde spre Nord - Est şi Sud pe teritoriul Ucrainei. Principalele subdiviziuni hidrogeologice sunt orizonturile şi complexele acvifere, slab acvifere şi impermeabile, diferenţiate după tipul şi coeficientul de permeabilitate.
Reţeaua de observaţii este alcătuită din 182 sonde exploatabile, dintre care 122 se află în regim dereglat, iar celelate 60 sonde în regim slab dereglat. Reţeaua de monitorizare existentă este situată la 33 posturi (Fig. 1). Amplasarea sondelor de observaţii în reţeaua de stat s-a efectuat în baza raionării hidrogeologice preliminare a teritoriului Republicii Moldova ţinînd cont de specificul regimului de observaţii (Balina A.I., anul 1977).
Mai jos sunt descrise pe scurt orizonturile şi complexele acvifere ale Bazinului Artezian Moldovenesc.

Orizontul acvifer Aluvial-Deluvial (аА3)
Apele sedimentelor aluviale-deluviale sunt larg răspândite şi se utilizează pentru aprovizionarea cu apă potabilă a majorităţii localităţilor din Republica Moldova (prin fîntâni). În conformitate cu condiţiile de formare a rocilor înmagazinate cu apă se disting:
a)  orizontul acvifer al sedimentelor aluviale;
b) orizontul acvifer al teraselor luncilor inundabile de vârstă holocenică inferioară şi superioară;
c) orizontul acvifer al sedimentelor de diferite geneze.

 Complexul acvifer Badenian - Sarmaţian (N1b-S1)
Se extinde pe aproape întreg teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia fâşiilor înguste adiacente văilor râurilor Nistru şi Prut, precum şi a unui sector nu prea mare din marginea de sud-vest a teritoriului. Acesta este unicul complex acvifer hidraulic, în partea de nord unind sarmaţianul şi badenianul inferior, iar în partea centrală şi de sud - sarmaţianul inferior şi mediu. Rocile acvifere sunt calcarele recifice, care, în unele zone conţin intercalaţii suprapuse de marne şi nisipuri. Abundenţa de apă a complexului Badenian-Sarmaţian diferă teritorial, astfel, în partea de nord, debitul sondelor cercetate indică o valoare de  0,1 - 2,2 l/sec (raionul Donduşeni, Ocniţa), centru: 0,0 - 2,2 l/sec (raionul Teleneşti). Cea mai mică abundenţă de apă a complexului se înregistrează în raionul Glodeni şi raionul Făleşti unde debitul în sonde constituie 0,1 – 0,3 l/sec.

Complexul acvifer Sarmaţian superior - Meoţian (N1S3-m).
Complexul Sarmaţianului superior - Meoţian în cea mai mare parte este răspândit în centrul şi sudul Bazinului Artezian Moldovenesc. Grosimea rocilor acvifere este neuniformă şi variază de la 20,0 m până la 300 m (în partea de sud). Rocile acvifere sunt nisipurile de granulaţie fină şi măruntă, aleurolite cu intercalaţii de argile, calcare şi gresii cu o grosime de la 2 m până la 28 m. Rocile de bază sunt reprezentate prin sedimente de argilă nisipoase atribuite stratigrafic la nivelul Codrului de mijloc.
Apele subterane din acest complex nu deţin presiune, însă odată cu scufundarea sedimentelor spre sud, acestea dobândesc presiune piezometrică, înălţimea cărora poate să atingă 65-100 m.
În pofida faptului că calitatea apelor nu corespunde normelor sanitare, acestea sunt larg utilizate în scopul aprovizionării cu apă potabilă a localităţilor. Rezervele de ape subterane se obţin în urma infiltraţiei nemijlocite a precipitaţiilor atmosferice şi a debitului de apă din orizonturile şi complexele acvifere suprapuse.

Orizontul acvifer al sarmaţianului mediu (Congerian) (N1S2)
Orizontul acvifer cuprinde nisipurile congeriene al sarmaţianului mediu şi este răspândit în partea de sud-vest, pe teritoriul dintre Nistru şi Prut. Rocile acvifere sunt nisipurile de granulaţie fină şi măruntă în care se stratifică cu intercalaţii specifice de argilă, gresie şi calcar. Grosimea orizontului acvifer variază de la 5 - 15 m până la 20 - 30 m, iar în partea de sud ajunge şi până la 40 - 50 m. Cea mai mică grosime a orizontului se înregistrează în s. Batîr, Taraclia, Troiţcoe, Stoianovca, Cebolaccia.
Abundenţa de apă a nisipurilor congeriene este neuniformă. În general, debitul sondelor variază de la 0,7 până la 1,6 l/sec. În sectoare diferite acesta constituie: s. Cazanjic - 5,7 l/sec, s. Cecur-Minjir - 2,2 l/sec, or. Comrat - 3,3 l/sec, s. Beşalma - 3-7 l-sec, s. Cebolaccia - 2,9 l/sec, s. Stoianovca - 2,6 - 9,0 l/sec.
Rezervele de apă subterane se obţin în urma infiltraţiei nemijlocite a precipitaţiilor atmosferice şi a debitului de apă din orizonturile şi complexele acvifere suprapuse.

Orizontul acvifer Ponţian
Orizontul acvifer Ponţian este răspândit în partea de sud a Republicii Moldova. Rocile acvifere sunt sedimente ale subetajului novorosiisk, reprezentate prin nisipuri granuloase, cu conţinut de calcar – cochilifer  în partea inferioară a secţiunii. În unele sectoare sunt remarcate cîteva (până la 4) intercalaţii de nisip, studiate ca orizonturi acvifere aparte ce deţin presiune şi nivel specific (intercalaţii de la 3-5 cm până la 25 cm, grosimea totală este de 80-100 m).
Nivelul apelor subterane al orizontului acvifer ponţian se înregistrează la adâncimea de 1-5 m ( s. Giurgiuleşti), 5-10 m de-a lungul Prutului (s. Slobozia-Mare - Suvorova). Observaţiile asupra regimului nivelului apelor subterane arată că acesta rămâne neschimbat, astfel exploatarea sa nu acţionează asupra regimului apelor subterane.

Complexul acvifer Cretacic - Silurian (К2-S)
Acest complex include sedimentele acvifere ale silurianului şi cenomanianului inferior şi sunt dezvoltate pe aproape întreg teritoriul Republicii Moldova. Limita sudică de răspândire a depozitelor cretacico-siluriene corespunde cu linia Leova – Ceadîr-Lunga – Taraclia
Din direcţia Transnistriei spre r-l Rîbniţa rocile acvifere ale complexului dat sunt reprezentate prin calcare, cu o grosime de până la 10 m. Înaintând spre sud, acestea sunt reprezentate prin gresii şi spongolite. Grosimea acestora creşte de la 10 - 20 m până la 60 - 70 m, iar spre valea r. Prut scade până la 35 - 40 m.
Apele subterane ale complexului menţionat deţin presiune.
Abundenţa de apă a complexului variază după teritoriu. Cele mai mari valori ale debitului indică - 1,4 l/sec, mai rar de la 0,1 pînă la 0,3 l/sec. În localităţile precum s. Criva şi s. Şireuţi, debitul în sonde este egal cu 0,2 - 2,7 l/sec, or. Edineţ şi s. Brătuşeni q = 0,1 - 0,3 l/sec, or. Drochia – 3,9 l/sec.
După compoziţia chimică, apele sunt sulfato-hidrocarbonatice cu o mineralizare ce variază de la 0,5 – 1,0 g/l (nord - raionul Briceni) până la 1,5 – 3,0 g/l (sud). După conţinutul de fluor (4,8 – 8,3 mg/l) apele subterane ale complexului nu corespund ГОСТ 2874-82. Din acest motiv, apele complexului dat nu sunt indicate în scopul aprovizionării cu apă potabilă a populaţiei.  

În conformitate cu rezultatele studiilor descrise, putem face următoarele concluzii:

• Regimul nivelului apelor subterane ce exploatează complexele şi orizonturile acvifere se află în strânsă legătură cu cantitatea de apă extrasă şi utilizată în limitele prizelor de apă, de asemenea, se evidenţiază o instabilitate a poziţiei suprafeţei de depresiune, cauzată cel mai posibil de creşterea sau scăderea consumului de apă;
• La evaluarea stării chimice, s-a demonstrat o răspândire neuniformă a macro- şi microelementelor. Distribuţia acestora pe teritoriu poate fi analizată cu ajutorul hărţilor obţinute a răspândirii mineralizării. Ca urmare a acestei evaluări, putem afirma că apele subterane au o stare chimică nu foarte bună şi necesită implementarea unor măsuri pentru reducerea poluării surselor de apă potabilă;
• Evaluarea compoziţiei chimice a apelor subterane demonstrează că nu s-a înregistrat o înrăutăţire a calităţii apelor subterane. În comparaţie cu anii precedenţi, se observă o stabilitate relativă a compoziţiei chimice a complexelor şi orizonturilor acvifere de bază.